Ceasul dintre ani

Un an trece, altul va să vină. Îşi dau mâna şi foarte elegant îşi văd de drum. În sfârşit e-n toate, dar de unde oare vin anume toate şi pe rând dispar? (T. Şevcenko). Timpul se scurge cu repeziciune şi iată că am ajuns în anul cu numărul… 17. Un număr impar, dar care se pare că ne va aduce linişte şi înţelepciune. Anul Vechi, ostenit şi îmbătrânit, a predat ştafeta. Anul Nou, tânăr, voinic şi împăciutor a preluat frâiele zilei de mâine şi ne-a promis cer senin, linişte, lefuri decente, cuminţenie şi armonie. S-au privit în ochi, s-au aşezat la masă, au discutat pe îndelete, la umbra unui pocal de Cotnari, toate vorbele fiind pe înţelesul şi spre binele neamului. Anul Vechi are experienţă şi-i bun! Anul Nou este tânăr, cu doctorate şi-i tare priceput! Asta e! Eu doar am pus doi ani pe cântar. Judecaţi cum vreţi!

izvoarele-sucevei-2N-au semnat niciun protocol. Au purces pe încredere, care încotro. Dacă arunc privirea în jur şi fac ochii roată bag sama că pădurile de molid îmbrobodite cu promoroacă creează un contrast şi o armonie feerice cu albul imaculat al păşunilor şi fâneţelor de sub geana de munte. Un lătrat de câine şi zurgălăii de la o sanie bătrânească trasă de calul huţul spintecă aerul satului, înveselesc inima celui intrat în acest căuş de munte şi îndeamnă la meditaţie. O plimbare pe uliţa satului îţi aduce în nas mirosuri ademenitoare răspândite de bujarniţe şi izuri de cozonaci aburinzi. Auzi cum bolborosesc sarmalele în oale de lut şi cum fluieră vântul prin ogradă. Dar o licoare fiartă cu chiper şi unt face bine, nu-ţi trebuie farmacia… O farmacie! Muntele este un uriaş sanctuar unde omul se poate întâlni cu Dumnezeu. Indiferent de anotimp, muntele îţi pune pe… masă o sumedenie de binefaceri. Dimineaţa, după răsăritul soarelui, mai cu seamă vara, se ridică o negură măruntă, care, dacă se transformă în nori, ca o căciulă pe vârful Rosohata, se anunţă ploi după-amiază. Poate să fie o invitaţie spre Obârşiile Sucevei, undeva, sus, la munte. Nu vă costă mult. Ceva bunăvoinţă şi câţiva cocoşei în buzunarul din dreapta… femeii.

izvoarele-sucevei-1

Anunțuri

Când Izvoarele dau glas

Pornind de la Câmpulung, până la Izvoarele Sucevei se pot mânca pe îndelete chiar şi două pâini. E cale lungă până în comuna de la hotarul ţării, dar locurile de acolo merită văzute, iar oamenii lor merită cunoscuţi.

Joi, 22 octombrie a.c., a avut loc în centrul comunei cea de-a VI-a ediţie a Târgului de toamnă al fructelor de pădure. Chiar şi piatra rodeşte în Bucovina, dacă mă gândesc la întinderile de afin şi merişor, la hribii mari şi îndesaţi aflaţi din belşug pe obcini. Manifestarea de la Izvoarele Sucevei, care a adunat în centrul comunei mulţime de locuitori, mulţi venind îmbrăcaţi în straie populare, a fost izbânda unui grup inimos de profesori de la şcoala gimnazială, în frunte cu dl prof.Aflorei Ion, părinţi, primar, cât şi reprezentanţi din Uniunea Ucrainenilor din România, filiala Suceava. Doamna directoare a şcolii, Crizantema Alexander, a fost de altfel şi prezentatoarea spectacolului care a urmat târgului. Ce a fost în târg a constituit o surpriză. Copii îmbrăcaţi în frumoasele costume populare ale zonei au prezentat produse autohtone din fructe şi ciuperci de pădure şi au servit invitaţii cu dulciuri pregătite acasă. Fructele de pădure şi fructele de oameni s-au potrivit de minune în serbarea deosebită ce a încălzit multe suflete. Tot copiii au fost cei care au susţinut partea artistică a evenimentului. Un alt adevărat spectacol a fost însă bucuria nedisimulată de pe chipurile lor, văzându-se înconjuraţi şi aplaudaţi de adulţii adunaţi în număr apreciabil pentru comuna cu căsuţe răzleţe, risipite pe obcină. Prezenţa noului preşedinte al UUR, dl prof. Ilie Sauciuc, a dat de înţeles comunităţii huţule că va avea sprijinul necesar şi în manifestările viitoare, ceea ce nu este decât de apreciat. Şi amintind de huţuli, nu trebuie omisă prestaţia cântăreţei Felicia Oblezniuc, invitată la această manifestare, unde a avut prilejul să întâlnească o adevărată veterană a cântecului huţul bătrânesc, în persoana Paraschivei Droniuc, în vârstă de 81 de ani, care a ţinut să se afle cu cântecele, dar şi cu furca de tors, printre cei tineri.

© Catalin Dumitrescu

© foto Catalin Dumitrescu

S-a dansat şi s-a cântat, cu trăirea neasemuită pe care doar copiii ştiu să o arate. Pe chipurile lor s-au văzut zâmbetele adevărate, sincere, de care poate că multora dintre noi le este dor. Grupul „Speranţa”, de la şcoala din Coşna, invitat la serbare, a prezentat doi trompetişti de mare perspectivă. Ansamblul „Colăceanca”, din Fundu Moldovei a interpretat cântecul „Pădure nebună”, fără să ştie, probabil, că a fost compus cu mulţi ani în urmă la Braşov, de un student silvicultor, care mai târziu a ajuns director al Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA. Grupul „Brezeanca”, de la Şcoala din Breaza, a completat repertoriul formaţiilor prezente, iar formaţia de muzică a Şcolii profesionale din Câmpulung Moldovenesc a cântat pentru Europa un colaj de melodii preluate din repertoriul internaţional. La final au dat un recital şi copiii şcolii gazdă din grupul de mandoline „Izvoraşul”, instruiţi de părintele paroh Valentin Ardelean. La Izvoarele Sucevei copiii au cântat pentru o Europă tot mai zbuciumată, tot mai frământată, până când din norii aducători de frig a ieşit soarele. În lume se aude tot mai des bubuit de explozii, se vorbeşte cu prea multă uşurinţă despre război, se pun în mişcare armate, încep să se dărâme aşezări omeneşti…

Oameni mari, mai lăsaţi-o baltă! Lumea asta aparţine copiilor…

© text Casian Balabasciuc

© Nicolae Bodnar

© foto Nicolae Bodnar

Mai multe imagini de la Targul de toamna: https://goo.gl/Qk6KBp

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Serbare şi… sărbătoare

Nu ştiu ce sorginte are cuvântul serbare, dar, de ani buni, ştiu că încheierea unui an şcolar este totuna cu o zi de sărbătoare.

 

O zi mai aparte, o zi în care se numără… roadele (chiar dacă toamna se numără bobocii; noi îi numărăm şi în luna lui Cireşar!). Sunt momente emoţionante la Izvoarele Sucevei. Se acordă diplome şi distincţii elevilor merituoşi, se cântă, sunt aduse în scenă momente de comedie.

Este un sfârşit şi mai este şi un început. Este un sfârşit, pentru că încheiem un an de şcoală (pentru unii, oare, al câtelea? Nici nu vreau să mă uit în catalog) şi un început, pentru că privim şi gândim spre cel ce dă să vină. Copiii, în faţa unei asistenţe numeroase, începând cu clasa pregătitoare (nu-mi place să-i spun zero), au prezentat tot ce-au avut mai bun. Munca şi sudoarea de peste an s-au regăsit în vorbirea şi faptele lor. Am reţinut câteva formulări: „Cele mai frumoase flori”, „O lume minunată”, „Cum să ne comportăm”, „Şcoală dragă, bun rămas!”, „Şcoala, cetate de poveşti”, „Mâine vom fi oameni mari”. Toţi pot fi cuprinşi într-un buchet de flori culese de pe fâneţele înmiresmate şi parfumate ale unui darnic Cireşar.

N-au lipsit momentele de comedie prezentate cu dezinvoltură de elevi ai claselor gimnaziale. „Vizită” şi „Dl Goe”, mereu actuale, „Coana Chiriţa” şi „Prostia omenească”, tot actuale, au demonstrat că şi şcolerii noştri au talent. Numai să-i provoci. Şi părintele Valentin Ardelean, mulţumim!, a reuşit. Elevii, într-un spaţiu primitor şi bine sonorizat, pentru care mulţumim gazdelor, merită toată lauda. Se vede că şi într-un sat mic, fără surle şi trâmbiţe, se face treabă bună. Se vede că trăiesc dascăli dătători de oameni mari. …Mici la stat, dar mari la sfat.

Grupul vocal instrumental „Izvoraşul”, pe strune de mandoline, la a 19-a reprezentaţie într-un an de zile, a încheiat programul de mai bine de trei ore. Costumul popular, de la opincă şi până la basma şi cuşmă, a pus în lumină priceperea, rafinamentul şi imaginaţia femeilor din partea locului.

 

„O zămislire a oamenilor de aici, care se recunosc după el oriunde s-ar duce” (T. Bănăţeanu, 1975).

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Pe drumul tătarilor

Se consemnează că, la 1241, tătarii au trecut munţii la Rodna în numai 3-4 zile, ceea ce înseamnă că drumurile erau bine întreţinute şi intens folosite (I. Iosep, 1987).

Este posibil ca tătarii să fi folosit în zonă două căi: valea Brodinei şi, peste pasul Tăşuleţ, spre Moldova Suliţa, iar de aici, peste Tătarca, spre Valea Cârlibabei; a doua cale, pe valea Brodinei, peste pasul Pohoniş, Izvoarele Sucevei, şi, mai departe, peste pasul Bobeica, spre valea Cârlibabei. Toponimele Tătarca, Tătărcuţa, Bâtca Tătărcii sunt frecvente în zonă şi atestă trecerea tătarilor pe aici.

Am făcut această scurtă introducere pentru că profesorii de geografie din zona de munte, Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, întruniţi în cercul pedagogic semestrial, sub comenduirea dlui prof. Nicolae Dincă, au luat-o la pas pe urmele tătarilor… N-am găsit urmă sau pingică de tătar (probabil, la acea vreme nu aveau… pingele), dar, în schimb, am aflat exemplare de strugurele ursului.

Rezervaţia Strugurele ursului este situată în sud-vestul satului Benia, pe versantul muntelui Răchitişul Mare, între pâraiele Tătarca Mare şi Tătarca Mică, aproape de confluenţa lor cu Dârmoxa. Strugurele ursului (Arctosta-phyllos uwa-ursi), relict glaciar, este un subarbust care coabitează cu afinul şi merişorul într-o pădure de pin, molid şi mesteacăn. Este un element boreal circumpolar. Rezervaţia se desfăşoară între 1000 şi 1260 m altitudine şi ocupă 96 ha. Substratul geologic este reprezentat de serpentinite şi peridotite, dar şi de calcare şi dolomite mezozoice. Traian Ştefureac (citat de T. G. Seghedin, 1983) deosebeşte două subasociaţii: una pe roci serpentinice, pe care vegetează şi perişorul (Pirola rotundifolia), feriguţa (Asplenium cuneifolium), trestia de câmp (Calamagrostis arundinacea), horşti (Luzula luzuloides), muşchi şi licheni (Cladonia rangiferina), şi alta pe dolomite calcaroase, care mai include endemismul Melampyrum saxosum, planta de stâncării Libanotis montana, muşchiul Homalothecium sericeum şi diverse specii însoţitoare. Alături de strugurele ursului, se dezvoltă curechii de munte (Ligularia sibirica), cu flori galbene şi talie înaltă.

Gazda, deosebit de primitoare, prof. Gabriela Cheşcu, de la Şcoala Gimnazială Breaza, ne-a oferit un evantai de informaţii.

De la dl prof. N. Dincă am aflat că, deşi avem de-a face cu un peisaj echilibrat, totuşi, exemplarele de strugurele ursului s-au împuţinat semnificativ. Pentru binefacerile sale terapeutice, mai cu seamă pentru boli de rinichi, a fost smuls fără milă. Păcat! Una peste alta, ieşirea profesorilor de geografie din sălile de clasă este de bun augur. Să ieşim în orizontul local, un adevărat laborator al ştiinţelor geografice. Folosiţi-l şi exploataţi-l. Nu vă costă nimic. Câştigul este enorm. Să ne vedem cu bine în orizontul local!

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Cântar de iarnă

De Sfinţii Atanasie şi Chiril, patriarhi ai Alexandriei, 31 ianuarie, pe stil vechi, se zice-n popor că ar fi jumătatea iernii. Sfântul Atanasie cel Mare a fost unul dintre cei mai mari episcopi care au condus Biserica creştină din Alexandria.

 

Se impune în disputa împotriva arienilor. Şi-a dedicat întreaga putere de muncă pentru întărirea Bisericii şi promovarea crezului niceean. Sf. Chiril, educat în şcolile din Alexandria, a slujit ortodoxiei pentru a o apăra. A lăsat o operă vastă, din care o parte s-a pierdut.

Oamenii locului le ştiu foarte bine şi ţin cu străşnicie la această sărbătoare care marchează jumătatea iernii. N-au avut multă carte, dar au o şcoală a vieţii impresionantă care îi ajută să citească bine şi să cântărească orice calendar al anului. Este ziua în care oamenii satului dau ocol prin gospodărie şi îşi măsoară stocurile de fân. Îşi fac inventarul animalelor, cu deosebire al vacilor care vor făta în lunile februarie-martie, când consumul de fân va fi cu siguranţă mai mare. Îşi fac socotelile. Sunt situaţii când fânul nu le ajunge şi, prin urmare, se gândesc la vânzarea câtorva capete. Dacă sunt surplusuri de fân, atunci caută cumpărători sau îl păstrează pentru iarna următoare. Este un fel de cântar al iernii. Interesant este faptul că a doua jumătate a iernii este mai scurtă, dar, bătrânii ştiu bine, începe perioada fătărilor, iar necesarul de furaje, mai ales stocul de otavă, adică a „doua coasă”, mai fragedă, mai suculentă, creşte.

Bătrânii pe care i-am prins… la sfat îşi aduc bine aminte că, în seara de Atanasie, celor care purtau acest nume (şi pe vremuri erau mulţi cu numele de Atanasie, Anastasia), li se punea la poartă sau undeva în bătătură un buhaş (adică un brăduţ împodobit, în care se anina un oarece cadou, o sticlă de horiucă), brăduţ aşezat pe o prăjină cam de 10 metri. Numai că era o condiţie: cei care se angajau în „plantarea” buhaşului nu trebuia să fie surprinşi de sărbătoriţi. Altminteri, suportau toată cheltuiala de a doua zi. Păcat că azi numele de Atanasie, Anastasia, Chiril sunt tot mai rare. Se pare că ne plac mai mult nume importate: Romeo, Ronaldo, Romario, Amelia, Adelina etc., nume care nu au nimic a face cu spiritualitatea noastră.

Dacă lucrurile mergeau bine, şi, de regulă, aşa se întâmpla, a doua zi, de Sf. Atanasie şi Chiril, cei sărbătoriţi aveau casa plină. Bucatele aburinde, cu precădere cele… camuflate cu afumătură şi îndesate cu păhărele de horiucă, îndemnau oaspeţii la masa temeinic pregătită. În tinda dintre camera de zi şi camera oaspeţilor („casa mare”) îşi făceau loc muzicanţii: unul la tobă, altul la fluier, dar nu lipsea vioara. Spiritele se încingeau şi, pe un ton iute, începea jocul Huţulka („un joc des şi apăsat”) care antrena toţi oaspeţii.

De bună seamă, nu lipseau glumele, istorioarele, discuţiile pe tema rezervelor de fân şi a efectivelor de animale, a ibovnicelor, dar şi a preţurilor. Tinerii gândeau la o posibilă unire a sufletelor şi a inimilor…

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Anul Vechi şi Anul Nou

De când e lumea şi pământul, noul a urmat vechiului. Vechiul are rădăcini adânc înfipte pe meleagurile noastre. Şi femeia, mai tânără, ştim bine, îşi urmează bărbatul.

La sfârşit de 2013, Anul Vechi îşi face bilanţul şi trebuie să dea socoteală. Ce şi-a propus, ce a înfăptuit, ce lasă în urmă. O dâră de lumină, un pom sădit în faţa casei, un culcuş pentru oamenii nevoiaşi, lefuri decente. În noaptea dintre ani, cei doi, unul Vechi şi altul Nou, se aşază la masă şi îşi dau mâna. Este un fel de cunună a anilor. „Procesul-verbal” de predare-primire este redactat cu mare grijă, dar fără nici urmă de presă. La ora 24 fix se destupă sticla cu şampanie pe care Anul Vechi a pregătit-o cu migală, iar Anului Nou îi revine sarcina să umple cupele. Sunt momente emoţionante, de dragoste şi armonie. Cel Vechi urează sănătate, împliniri şi grijă sporită faţă de semeni, iar Anul Nou promite să respecte tradiţia pământului şi să asigure prosperitate şi bună înţelegere celor de pe acest rotund nemaipomenit plămădit. Este un fel de balanţă, adică o cumpănă, un cântar al anilor. Unul îşi ia rămas bun, altul ne spune bine v-am găsit. Cel nou a venit cu sacul şi trebuie să vadă ce va mai afla prin cămara celui vechi, sac despre care Moş Crăciun spunea că a… cocoşat mulţi oameni cuminţi, dar fără minte! E drept, azi Moş Crăciun tot cu sacul pătrunde în casele copiilor. Numai că, vedeţi dumneavoastră, unora sacul li se pare desuet şi cară cu tirul; e mai uşor şi câştigi bine. Mă gândeam la timp… Nădăjduim într-un an mai bun, cu cer senin, cu inimă largă şi îngăduitoare, fără ceaţă şi fără săbiuţe cu venin.

LA MULŢI ANI! NU NE DORIM MULŢI BANI ŞI NICI DUBAI, DAR S-AVEM CE LUCRA ŞI CASA A O SĂTURA!

de Sarbatori

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

 

Pe strune de mandolină

„Este vremea colindelor. Este momentul să ne unim inimile şi să picurăm în sufletele celor de lângă noi un strop de bucurie. Clipa de lângă noi. Să aprindem luminile sărbătorilor. Grupul vocal instrumental „Izvoraşul” a pornit la drum cu colinda, prevestind Naşterea Domnului.

Imagine

Cei 20 de vrednici şcoleri de gimnaziu şi-au acordat bine instrumentele, şi-au… ascuţit vocile şi au început să colinde prin judeţ. Prima oprire, la Carrefour Suceava, unde au smuls aplauzele asistenţei. Părintele Valentin Ardelean, fondatorul acestui impresionant grup, cu migală, dăruire şi pricepere, a pus în undă colindele de la obârşiile Sucevei, semn că şi un sat mic poate emite sunete mari. Glasurile cristaline ale copiilor şi sunetele frumos unduite ale mandolinelor au dat culoare şi parfum de sărbătoare manifestării. Straiele tradiţionale, opincile (postole) şi basmalele (să nu uităm căciulile) ne-au adus în gând fâneaţa multicoloră din miez de vară, care cu siguranţă a inspirat strămoşii noştri în confecţionarea tezaurului de îmbrăcăminte. Dacă vorbim de lumea satului de aici, putem zice că avem de-a face cu o adevărată civilizaţie montană, cu o autentică industrie ţărănească, susţinută adesea de muzică şi voie bună. Vioara, fluierul, toba, acordeonul nu au lipsit din întâlnirile sătenilor.

A urmat o trecere peste pasul Mestecăniş, în bazinul Dornelor, la Coşna, unde mandolinele de la Izvoare au răsunat din nou. Festivalul de colinde şi obiceiuri de Crăciun „Florile dalbe” a adunat şi de această dată aplauze. Izvoare, un nume predestinat, dătător de lumină, de pace şi linişte.

Izvoarasul

Mai apoi, colindătorii noştri s-au oprit la ferestrele Inspectoratului Şcolar al Judeţului Suceava. De bună seamă, nu au lipsit Primăria şi Poliţia de Frontieră de la marginea ţării. Colindătorii au fost răsplătiţi cu cadouri şi diplome. În semn „de mulţumire pentru că ne-au încălzit sufletele cu momente artistice minunate şi ne-au fost alături cu ocazia spectacolului caritabil «De Crăciun dăruind, vei dobândi»”. La mulţi ani!

19.12.2013

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Dacă sădeşti un pom, vei avea mai mult ozon !

La sfârşit de Brumărel, sub un soare generos şi blând, elevi din judeţul Suceava, în număr de 100, printre care şi şcoleri de la Şcoala Gimnazială Izvoarele Sucevei (10 la număr), şi-au dat mâna pentru a desfăşura o acţiune de protejare şi ecologizare a sitului Găina – Lucina (arie protejată).

© foto: Gavry Mehno

© foto: Gavry Mehno

Situl este situat pe raza comunei Moldova Suliţa, între Cheile Lucavei şi vârful Lucina, un fel de gurgui, cea mai mare înălţime a Obcinei Mestecăniş (1588 m). Cheile Lucavei, un fel de „poartă” de intrare în sit şi în domeniul Hergheliei Lucina, sunt străjuite cu „străşnicie” de Muntele Găina (1455 m) şi Muntele Ştirbu (1477 m), pe abrupturile cărora, cu puţină bunăvoinţă, vei mai afla exemplare de Floare de colţ (Albumiţă sau Floarea Reginei).

Activităţile cuprinse în programul Agenţiei Naţionale de Protecţie a Mediului au fost diverse.

O primă activitate a avut ca obiectiv plantarea de puieţi de molid pe un versant abrupt de pe stânga râului Lucava. Materialul săditor a fost pus la dispoziţie de Ocolul Silvic Breaza, al cărui personal a asigurat instruirea elevilor şi asistenţa tehnică. Activitatea a fost o reuşită şi fiecare dintre participanţi a înţeles că oxigenul de mâine depinde de ceea ce facem azi. „Cine n-a clădit o casă şi n-a sădit un pom acela nu este Om!” spune-o vorbă din bătrâni.

Valea Lucavei, îngustă, cu versanţi prăpăstioşi, urmată de un drum şerpuitor, este mereu tânără, cu un anume farmec. Te îndeamnă să asculţi susurul apei şi să ai grijă de ea. Să n-o îmbolnăveşti! Îmbolnăvind-o, greu vei găsi… medicamente!

Urmând firul ei spre amonte, în scurt timp vei pătrunde în domeniul Hergheliei Lucina, domeniu dominat de Vârful Lucina (1588 m), herghelie care a dat calul huţul, o mândrie a oamenilor locului. Un cal sprinten şi iute.

A urmat activitatea de ecologizare a sitului. Numai că, spre surprinderea participanţilor, n-am prea avut ce pune în pungi. Se vede că angajaţii Hergheliei şi silvicultorii şi-au făcut bine treaba. Altfel spus, este un sit curat. Toată admiraţia pentru diriguitori!

Coloritul pădurii de toamnă cu mesteceni şi frunze ruginii în cădere şi verdele pădurii de molid dau un peisaj care încântă ochiul. Numai un penel îndrăzneţ poate lăsa o urmă a trecerii anotimpului.

Pe drum am întâlnit oameni mergând pe jos şi călare. Calul este nelipsit în gospodărie.

La Herghelie, copiii au avut ocazia să facă şi călărie şi au fost încântaţi. Au observat că este un cal blând şi molcom, aşa cum îi stă bine omului din zonă.

În ultima parte a acţiunii, elevii au fost determinaţi să confecţioneze colaje pe seama fotografiilor realizate în sit şi a materialelor culese din teren. Imaginaţia lor a însemnat un fel de explozie. Cele mai reuşite au fost premiate. De fapt, toţi cei 100 de participanţi la acţiune au fost premiaţi. Şi au meritat! „Cine pădurea iubeşte tot mai tânăr trăieşte!”; „Cine taie azi un pom, acela nu este om!”. Cuvinte reţinute din gândirea celor de la obârşiile Sucevei…

 

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

La cumpăna muntelui

Două ape îşi află izvoarele sub acelaşi pas, pasul Izvor (1.110 m). „Pas – porţiune mai joasă a reliefului, care face legătura între două regiuni sau unităţi apropiate, mai joase, peste o culme muntoasă”.

© foto Daniela Droniuc

© foto Daniela Droniuc

O trecătoare, un fel de tarniţă cum îi spun bătrânii, peste care au călcat şi tătarii cu veacuri în urmă. Două râuri: Suceava, care şi-a croit drum spre nord, şi Moldova, care şi-a găsit cale spre sud. Două râuri ca doi fraţi care, am putea spune, au plecat în… lume să-şi facă un rost. Şi cred că şi l-au făcut bine. Au lăsat în urmă văi largi, le-au modelat şi în lungul lor au înlesnit zidirea gospodăriilor, asemeni mărgelelor pe o aţă.

„Nicăieri nu vezi o vână puternică de apă zvâcnind din pământ. Apa este însă prezentă pretutindeni: în picăturile de pe ramuri şi din iarbă, în tinoave, în şuviţele subţiri ce se preling prin pajişte după ploi sau la topitul zăpezilor; ori sălăşluieşte nevăzută în umezeala muntelui… În această pajişte străjuită de liziera pădurii, apele se adună într-un fel de şanţ miniatural, ca un scoc al piticilor, adâncit sub nivelul ierbii. Ceva mai încolo, un altul, iar mai jos, pe valea arcuită ca o covată largă, ele se împreună în fâneaţă pentru a porni la drum lung. Este începutul Moldovei; un râuleţ limpede pe care-l poţi păşi în pas normal, având maluri de iarbă şi-o apă limpede ca lacrima” (Victor Tufescu, 1971).

Continuând ideea, la fel cred că a luat-o la… vale şi Suceava, pornind în căutarea Siretului. Doi fraţi năvalnici, asemeni Mureşului şi Oltului. Dar pentru a afla mai multe, pentru a pătrunde în tainele obârşiilor, am luat-o la pas cu elevii claselor gimnaziale. „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” Să-ţi cunoşti obârşiile, să cruţi mediul în care trăieşti… Iată o posibilă deviză pentru activităţi viitoare! Înarmaţi cu voinţă şi poftă de… înavuţire sufletească, folosind metoda paşilor mărunţi (doar e la modă!), am călcat, metru cu metru, până spre pasul Izvor, spre izvoarele Sucevei şi ale Moldovei, acolo unde-şi dau mâna Culmea Alunişului şi Culmea Hrebeni – Pohoniş. În popor se spune de când îi lumea: Plaiul Sucevei şi Plaiul Moldovei. E limpede, au înţeles şi elevii, de sub această şa îşi află obârşiile cele două râuri care, spre mândria noastră, au lăsat nume istorice. Se pare că ultimul exemplar de zimbru ar fi fost vânat pe la finele veacului al XIX-lea la obârşiile Moldovei.

Făcând ochii roată, vei avea în faţă imaginea molcomă a Obcinilor Bucovinei, a Mestecănişului şi a Feredeului, îmbrăcate cu păduri de molid şi pajişti care la această dată sunt acoperite cu o plapumă albă. De la înălţimea pasului poţi deschide toate porţile cerului şi să slobozi în măruntaiele istoriei bucovinene, să calci pantele munţilor şi să asculţi susurul izvoarelor.

Pe traseu, elevii au „inventariat” gospodăriile de pe stânga şi dreapta râului şi au ajuns la concluzii interesante. Cele 32 de gospodării trecute în caietul de notiţe ne spun că 27 au structura (pereţii) din lemn, iar 5 din cărămidă sau bolţari; 7 sunt acoperite cu draniţă, 20 cu tablă şi 5 cu azbest. Este rezultatul la care au ajuns copiii în urma unei scurte cercetări. Se vede că draniţa este pe cale de dispariţie. Păcat! Cândva draniţa pe casă ţinea mai bine de 100 ani! A fost, credem, o activitate reuşită!

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Bors cu sfecla rosie

Azi ne-am apucat de gatit si ne-am gandit sa va impartasim reteta 🙂

Imagine

INGREDIENTE:
– Ceapa  2 buc
– Morcovi 2 buc

– Pastarnac 1 buc (sau radacina de patrunjel)
– Radacina de telina 1 buc
– Ardei gras rosu 1 buc
– Ardei gras verde 1 buc
– Sfecla rosie 4 buc
– Ulei 50 ml
– Patrunjel verde 1 lingurite (sau uscat )
– Leustean verde 1 lingurite (sau uscat, depinde de sezon)
– Bors acru 150ml sau bors Maggi 1 lingura
– Bulion de rosii 1 lingura
– Cartofi 4 buc (de marime medie)
– Fidea 50 g (sau taietei)
– Sare 1 lingura
Imagine
**Pregatim ingredientele. Intr-o oala (de 5 L) se pune uleiul si ceapa tocata marunt, la calit … la foc mic.
Morcovii se taie marunt si se adauga peste ceapa.  Se taie si celelalte legume marunt si se adauga in oala.  Apoi punem verdeata, patrunjel si leustean.
Se adauga o lingura de bulion si se amesteca.
Apoi se completeaza oala cu apa calda, sa fie 3/4 plina.  Se adauga o lingura de sare si se lasa sa fiarba cca 20 min.
Se taie cartofii marunt si se adauga si ei in bors.
Dupa 10 minute se adauga in oala sfecla rosie data pe razatoarea mare.
Imediat punem si  150 ml bors acru (dupa cum aveti) sau o lingura de bors Maggi, 50 g fidea, mai lasam 5 min si oprim focul.
Imagine
La sfarsit se mai pune un pic de leustean deasupra si smantana dupa preferinta.
POFTA BUNA !
Imagine