Anul Vechi şi Anul Nou

De când e lumea şi pământul, noul a urmat vechiului. Vechiul are rădăcini adânc înfipte pe meleagurile noastre. Şi femeia, mai tânără, ştim bine, îşi urmează bărbatul.

La sfârşit de 2013, Anul Vechi îşi face bilanţul şi trebuie să dea socoteală. Ce şi-a propus, ce a înfăptuit, ce lasă în urmă. O dâră de lumină, un pom sădit în faţa casei, un culcuş pentru oamenii nevoiaşi, lefuri decente. În noaptea dintre ani, cei doi, unul Vechi şi altul Nou, se aşază la masă şi îşi dau mâna. Este un fel de cunună a anilor. „Procesul-verbal” de predare-primire este redactat cu mare grijă, dar fără nici urmă de presă. La ora 24 fix se destupă sticla cu şampanie pe care Anul Vechi a pregătit-o cu migală, iar Anului Nou îi revine sarcina să umple cupele. Sunt momente emoţionante, de dragoste şi armonie. Cel Vechi urează sănătate, împliniri şi grijă sporită faţă de semeni, iar Anul Nou promite să respecte tradiţia pământului şi să asigure prosperitate şi bună înţelegere celor de pe acest rotund nemaipomenit plămădit. Este un fel de balanţă, adică o cumpănă, un cântar al anilor. Unul îşi ia rămas bun, altul ne spune bine v-am găsit. Cel nou a venit cu sacul şi trebuie să vadă ce va mai afla prin cămara celui vechi, sac despre care Moş Crăciun spunea că a… cocoşat mulţi oameni cuminţi, dar fără minte! E drept, azi Moş Crăciun tot cu sacul pătrunde în casele copiilor. Numai că, vedeţi dumneavoastră, unora sacul li se pare desuet şi cară cu tirul; e mai uşor şi câştigi bine. Mă gândeam la timp… Nădăjduim într-un an mai bun, cu cer senin, cu inimă largă şi îngăduitoare, fără ceaţă şi fără săbiuţe cu venin.

LA MULŢI ANI! NU NE DORIM MULŢI BANI ŞI NICI DUBAI, DAR S-AVEM CE LUCRA ŞI CASA A O SĂTURA!

de Sarbatori

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

 

Reclame

Istoricul Scolii

    A aborda istoricul scolii nu este deloc un lucru usor. Si asta din lipsa de documente. Pana in anii 1940 satul Izvoarele Sucevei (pe atunci IZVOR) a facut parte din comuna Sipotele Sucevei.

    Al II-lea razboi mondial a condus la modificarea frontierei de stat cu Uniunea Sovietica si astfel s-a infiintat comuna Izvoarele Sucevei. La Sipotele Sucevei, gratie eforturilor depuse de Iraclie Porumbescu, a functionat o scoala parohiala inca din anii 1851- 1852. La Izvoarele Sucevei, prima scoala a fost infiintata in anul 1908, dupa spusele cetatenilor in varsta (Daneliuc Mihai, nascut in 1923), scoala care era amplasata in preajma gospodariei Stasiuc Toader. Dintr-un document aflat in arhiva Parohiei Izvoarele Sucevei, emis de Inspectoratul scolar al regiunii Cernauti, din 1923, reiese ca preotul paroh din Sipotele Sucevei, Vasile Antimovici, primeste dreptul de a preda invatamantul de religiune la scoala din satul Izvor, ceea ce ne face sa deducem ca aceasta institutie exista deja.

Dupa primul razboi mondial s-a construit local nou de scoala. Din perioada interbelica retine atentia numele invatatorului-director Dulgher Eugen, de care isi amintesc toti batranii satului. In timpul celui de-al doilea razboi mondial localul de scoala a ars, ramanand doar pivnita, care astazi, din lipsa de resurse financiare, este in paragina. De asemenea, a… supravietuit si magazia de lemne, zidita din piatra de rau, pe vremea stapanirii austriece. Dupa razboi, prin contributia efectiva a cetatenilor s-a ridicat un alt local de scoala, din lemn, cu hol, doua sali de clasa si cancelarie. In anii 1946/1947 elevii aduceau produse alimentare si femeia de serviciu le pregatea o gustare la ora zece.

Prin cresterea efectivelor de elevi, spatiul de invatamant a devenit neincapator. Prin urmare, in anii 1962/1963, cu contributia esentiala a cetatenilor, s-a construit un nou local de scoala, cu etaj, din lemn. Scoala cuprinde 10 sali de clasa, sala profesorilor, biblioteca, secretariat, holuri. In anul 2002 acoperisul a fost inlocuit cu tabla suedeza. Marele inconvenient al acestui spatiu este ca unele sali de clasa nu sunt decomandate. In anul scolar 1945/1946 au functionat clasele III-VII. In anul scolar 1948/1949 se revine la clasele I-IV. In anul scolar 1958/1959 se infiinteaza clasa a V-a, pentru ca in anul scolar 1960/1961 sa se generalizeze invatamantul de sapte clase.

De mentionat ca in anii 1959/1960 toate inscrisurile din cataloagele consultate erau in limba ucraineana. In anul scolar 1964/1965 se generalizeaza invatamantul de opt ani. In anul scolar 1975/1976 se generalizeaza invatamantul de zece ani. In anul scolar 1990/1991 se revine la invatamantul de opt ani, iar promotia clasei a VIII-a din iunie 1999 sustine pentru prima data examen de capacitate la scoala cu clasele I-VIII Moldova – Sulita. In 2003 centrul de capacitate se transfera la scoala cu clasele I-VIII Fundu Moldovei, iar incepand cu anul scolar 2007/2008 elevii din clasele a VII-a si a VIII-a sustin teze cu subiect unic la limba si literatura romana, matematica si geografia Romaniei sau istoria Romanilor. In anul scolar urmator elevii de clasa a VIII-a sustin Evaluarile Nationale, la limba si literatura romana, in scoala de provenienta.

Scoala Izvoarele Sucevei

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Viaţa, legată cu aţă…

Izvoarele Sucevei. Meleag de istorie şi dor. De frământări şi frustrări de-a lungul veacurilor. O istorie, pe alocuri, nedreaptă. Din anii 1940 şi până-n 1948 frontiera s-a tot mutat după vrerea sovieticilor. Un ţinut cu oameni paşnici, harnici, cu pasul apăsat şi care-şi văd de treburile lor. Un sat cu o lume veche, de continuitate şi tradiţii, de înnegurări tragice în vremurile tulburi, dar şi de tradiţie senină, blândă şi caldă, când pacea se aşternea…, o lume a codrilor, a pajiştilor şi micilor ogoare (V. Tufescu, 1982). Am zăbovit pentru o clipă în pragul casei doamnei REVECA DANILAŞCIUC. Să stai la sfat cu Reveca este un adevărat privilegiu. S-a născut la 28.03.1921 la Şipotele Sucevei (azi, în Ucraina) şi s-a stabilit la Izvoarele Sucevei în anii 1944 (pentru că acolo era viaţă grea, dădeau foc la case, furau…). Provine dintr-o familie de şase copii, cu părinţi săraci, dar demni. Să vă rugaţi lui Dumnezeu, să vă purtaţi frumos şi să nu intraţi în vorbă cu oricine – a fost sfatul mamei sale, Anna, atunci când a pornit în lume.

Izvoarele Sucevei

La vârsta de 18 ani şi-a împletit sufletul şi viaţa cu Nicolae Danilaşciuc, tâmplar, om de vază în sat, şi apreciat pentru calităţile meşteşugului sau. Cânta cu vioara, la nunţi, la petreceri, dar mai sorbea şi câte un păhărel de horiucă. Împreună, au avut doi copii: unul s-a prăpădit devreme, iar celălalt şi-a făcut rosturile pe la Fălticeni, unde şi-a clădit casă şi a adus pe lume doi copii de care Reveca este tare mândră.

Am muncit mult, am lucrat pe la oamenii din sat (la fân, la cartofi, în gospodărie…), ni se destăinuie Reveca. Cu Nicolae şi-a zidit casă pe deluţul din preajma Bisericii din Deal. Nu mi-a fost uşor. Toate ţesăturile, covoarele, cusăturile care împodobesc cu gust casa sunt rodul muncii sale. Am pornit de la nimica, nici ţolul de pe pat nu l-am avut. Cel mai mult în viaţă mi-a plăcut gospodăria.

Reveca are patru clase, ştie să scrie şi să citească (şi în limba ucraineană). Daca stai la sfat cu ea, nu-ţi dai seama când zboară timpul. Te cuce-reşte. Îţi vorbeşte în versuri şi-ţi cântă în limba lui Şevcenko.

Am avut viaţă grea, dar hărnicia a învins. Până a-mi face gospodăria am lucrat pe la alte case.

Multe mai poţi afla de la doamna Reveca. Cu calm şi cu blândeţe-n glas, ca o adevărată mamă, povesteşte întruna. Se bucură enorm când cineva îi trece pragul. Acum e singură şi neputincioasă. Se deplasează sprijinindu-se de un baston lung. Îşi deapănă amintirile din scurta-i viaţă trecătoare. N-am făcut rău la nimenea. Mi-a plăcut credinţa şi m-am gândit la Dumnezeu. Mi se pare că dacă moar-tea vine, mă duc la petrecere.

Îşi aduce aminte de vremurile când ţara era cârmuită de regele Carol. Îşi aminteşte de horile din sat, de hora de la Zubrâu (o adevărata nedeie a locurilor!). Pune coasa pe-o căpciţă/Şi vino să-ţi dau guriţă.

A rămas văduvă din 1990. Deseori, sprijinită de baston, iese în pragul casei, scrutează zările, salută trecătorii, provocându-i la vorbă şi spunându-le cu blândeţe Doamne ajută!, aşteaptă pe cineva cu o găleată de apă sau un pahar de suc. Aşteaptă feciorul şi nepoţii de la Fălticeni (au şi ei griji şi necazuri). Parcă-l vede pe Nicolae cântând la vioară în ceas de seară sau trăgând la rindea din zori până-n noapte târziu…

N-are remuşcări şi este mulţumită. Ascultând-o cu emoţie, afli o undă de optimism în glasu-i…

Viaţa e legată cu aţă. Dumnezeu are grijă de cine nu se depărtează de cuvintele Sale…

Primar de altădată

Să fii în fruntea obştii şi să-i canalizezi destinele ani buni nu mi se pare treabă uşoară. Ioan Dariciuc, fiu al satului Izvor, comuna Şipotele Sucevei, dinainte de război, a fost primar al comunei în perioada interbelică şi după. Din motive obiective, nu a urmat cursuri ale unor şcoli înalte, dar, în schimb, a de-monstrat o şcoală a vieţii deosebită şi calităţi de a dirija treburile obştii apreciate de semenii săi şi nu numai.

Graţie eforturilor sale, între anii 1936 – 1939 a pus temeinicie staţiunii Izvor, pe bază de nămol, exploatat de pe terasa de 8 –12 m, în spaţiul din spatele căminului cultural. A fost staţiunea Izvor, cu restaurant şi încăperi pentru împachetări pe bază de nămol. Bătrânii spun că Şipotele Sucevei erau legate de Izvoarele Sucevei şi, mai apoi, peste pasul Bobeica, de satul Cârlibaba, de o linie ferată îngustă (un fel de ghezăş). În plus, ne povesteşte dl D. Chişciuc, în fiecare zi, un autobuz, pe un drum mai bun ca acum, asigura legătura între Cernăuţi şi Şipotele Sucevei – Izvoarele Sucevei. Drumul era mult mai bun! 25 de ani în fruntea primăriei de la Şipotele Sucevei era ceva la acea vreme. Primarul n-a avut timp de carte, dar era un gospodar cu nume. Staţiunea Izvor devenise proprietatea primarului. Se vindecau aici oameni veniţi chiar de la Viena. Oameni în straie huţule îşi primeau cu grijă musafirii. Bucatele puse pe masă erau dintre cele mai alese. Nu lipseau, de bună seamă, mămăliga de cartofi, tochitura şi, evident, la acea vreme, preparatele de vânat. Toate, pentru a da gust şi aromă, erau completate cu afinată, afinele fiind din abundenţă în zonă. Spaţiul din preajma staţiunii era iluminat din seară până-n dimineaţă. Probabil un generator de energie funcţiona fără pauză. Ne povesteşte nepoata primarului, Maria Marocico, născută la Ialovicioara şi înfiată de primarul Dariciuc la vârsta de 3 ani (1937). Pe Isidor, soţul ei, stins cu câţiva ani în urmă, l-a cunoscut când ducea de mâncare cosaşilor. Şi cum muncile fânului sfârşeau cu dans şi holercă, Isidor a pus ochii şi mâna pe Maria. Primarul Dariciuc şi-a continuat munca de om al obştii, a muncit mult şi a intervenit în modificarea frontierei în anii de după ’40, pentru că în intervalul 1940 – 1948, cu câteva întreruperi, graniţa cu fosta Uniune Sovietică s-a tot mutat. Şi primarul Dariciuc Ion a intervenit de fiecare dată. A aşezat hotarul cu sovieticii aşa cum a reuşit să-i convingă. Pentru că, dacă am priceput bine, i-a convins pe bolşevici cum trebuie. Se vede treaba că şi la un pahar, mai ales cu hoardele roşii!, se putea pune de-o linie de graniţă. Şi să ştiţi că aşa a fost! Primarul Dariciuc, indiferent ce-ar zice gurile rele, rămâne pentru satul Izvoarele Sucevei, cândva satul Izvor, cu Staţiunea Izvor, un om de frunte al satului, un primar adevărat, un om simplu, dar care a ştiut, cu puţină carte, să ducă înainte hăţurile obştii. Trebuie să-i mulţumim şi să-i oferim linişte sufletească şi şansa ca satul în care trăim să-i poarte numele.

Cred cu certitudine că dacă nu ar fi intervenit sovieticii cu frontierele lor arbitrare, staţiunea Izvor ar fi înflorit peste ani. Păcat!

prof. Aflorei Ion (articol 2007)

 

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu

LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA

Aniversare 514

“Actul de naştere” al satului este semnat la data de 17 noiembrie 1501, într-un hrisov de-al lui Ştefan cel Mare, în care se consemnează că “populaţia era formată din huţuli, care se ocupau cu exploatarea pădurii, cu prăsila de cai şi de oi, precum şi cu stânăria” (Em. Grigorovitza, „Dicţionarul Geografic al Bucovinei”, 1908), prin care se confirmă ca proprietate a Mănăstirii Putna.

Satul Izvor făcea parte din comuna Şipotele Sucevei, fiind, ani de-a rândul, din 1775, sub ocupaţie austriacă. Exploatarea pădurilor a devenit o activitate prosperă pentru localnici şi, în acelaşi timp, o sursă de venituri. La Şipotele Sucevei a fost înfiinţată prima şcoală parohială, sub preotul paroh Iraclie Porumbescu. La Şipotele Sucevei s-a născut marele compozitor Ciprian Porumbescu. Şi mai apoi, la vârsta de 6 ani, aici nefiind şcoală în limba română, Ciprian a fost înscris la Stupca, azi Ciprian Porumbescu. Vara, se adunau la Şipote şi pianişti veniţi din Olanda. Mi-aduc bine aminte, prin anii ’83, pornind pe urmele marelui compozitor, profesorii de muzică din judeţ au poposit la Izvoarele Sucevei. După o masă bine-venită, şi-au scos instrumentele şi au cântat „Crai nou”. M-au cutremurat, m-au impresionat…

Anii au trecut, comuna a început să se dezvolte, s-au înfiinţat mori pe bază de apă, gatere. În perioada 1936-1939 s-a dezvoltat staţiunea Izvor, pe bază de nămol. Se spune că aici veneau la tratament şi persoane de la Viena. A sosit fatidicul 1940, care a rupt comuna în două, a ciuntit ţara şi a rezultat comuna Izvoarele Sucevei. Staţiunea, care ar fi putut asigura un nume satului, a intrat în lumea… amintirilor. Cărţile poştale şi bătrânii mai amintesc de ea. Azi, comuna are în componenţă trei sate în jurul cărora gravitează 17 cătune. Sunt locuri molcome, din inima Bucovinei şi de margine de ţară, cu o viaţă doar aparent liniştită pentru că, în fapt, ea poartă pecetea unei anume asprimi, a unei tradiţii adânci, dar şi a tumultului ultimelor vremi…

prof. AFLOREI Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei Ioana  &  Pîrvu Mirela
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA