La cumpăna muntelui

Două ape îşi află izvoarele sub acelaşi pas, pasul Izvor (1.110 m). „Pas – porţiune mai joasă a reliefului, care face legătura între două regiuni sau unităţi apropiate, mai joase, peste o culme muntoasă”.

© foto Daniela Droniuc

© foto Daniela Droniuc

O trecătoare, un fel de tarniţă cum îi spun bătrânii, peste care au călcat şi tătarii cu veacuri în urmă. Două râuri: Suceava, care şi-a croit drum spre nord, şi Moldova, care şi-a găsit cale spre sud. Două râuri ca doi fraţi care, am putea spune, au plecat în… lume să-şi facă un rost. Şi cred că şi l-au făcut bine. Au lăsat în urmă văi largi, le-au modelat şi în lungul lor au înlesnit zidirea gospodăriilor, asemeni mărgelelor pe o aţă.

„Nicăieri nu vezi o vână puternică de apă zvâcnind din pământ. Apa este însă prezentă pretutindeni: în picăturile de pe ramuri şi din iarbă, în tinoave, în şuviţele subţiri ce se preling prin pajişte după ploi sau la topitul zăpezilor; ori sălăşluieşte nevăzută în umezeala muntelui… În această pajişte străjuită de liziera pădurii, apele se adună într-un fel de şanţ miniatural, ca un scoc al piticilor, adâncit sub nivelul ierbii. Ceva mai încolo, un altul, iar mai jos, pe valea arcuită ca o covată largă, ele se împreună în fâneaţă pentru a porni la drum lung. Este începutul Moldovei; un râuleţ limpede pe care-l poţi păşi în pas normal, având maluri de iarbă şi-o apă limpede ca lacrima” (Victor Tufescu, 1971).

Continuând ideea, la fel cred că a luat-o la… vale şi Suceava, pornind în căutarea Siretului. Doi fraţi năvalnici, asemeni Mureşului şi Oltului. Dar pentru a afla mai multe, pentru a pătrunde în tainele obârşiilor, am luat-o la pas cu elevii claselor gimnaziale. „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” Să-ţi cunoşti obârşiile, să cruţi mediul în care trăieşti… Iată o posibilă deviză pentru activităţi viitoare! Înarmaţi cu voinţă şi poftă de… înavuţire sufletească, folosind metoda paşilor mărunţi (doar e la modă!), am călcat, metru cu metru, până spre pasul Izvor, spre izvoarele Sucevei şi ale Moldovei, acolo unde-şi dau mâna Culmea Alunişului şi Culmea Hrebeni – Pohoniş. În popor se spune de când îi lumea: Plaiul Sucevei şi Plaiul Moldovei. E limpede, au înţeles şi elevii, de sub această şa îşi află obârşiile cele două râuri care, spre mândria noastră, au lăsat nume istorice. Se pare că ultimul exemplar de zimbru ar fi fost vânat pe la finele veacului al XIX-lea la obârşiile Moldovei.

Făcând ochii roată, vei avea în faţă imaginea molcomă a Obcinilor Bucovinei, a Mestecănişului şi a Feredeului, îmbrăcate cu păduri de molid şi pajişti care la această dată sunt acoperite cu o plapumă albă. De la înălţimea pasului poţi deschide toate porţile cerului şi să slobozi în măruntaiele istoriei bucovinene, să calci pantele munţilor şi să asculţi susurul izvoarelor.

Pe traseu, elevii au „inventariat” gospodăriile de pe stânga şi dreapta râului şi au ajuns la concluzii interesante. Cele 32 de gospodării trecute în caietul de notiţe ne spun că 27 au structura (pereţii) din lemn, iar 5 din cărămidă sau bolţari; 7 sunt acoperite cu draniţă, 20 cu tablă şi 5 cu azbest. Este rezultatul la care au ajuns copiii în urma unei scurte cercetări. Se vede că draniţa este pe cale de dispariţie. Păcat! Cândva draniţa pe casă ţinea mai bine de 100 ani! A fost, credem, o activitate reuşită!

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA
Reclame