Iarna in miez de primavara

Cerul astupat cu nori cenusii si ingramaditi in crestetul gospodariilor si-au rupt baierele si au aruncat deasupra satului randuri de omat. Un strat de peste 38 de centimetri grosime ṣi peste 30 litri pe m/patrat, ceea ce nu-i rau pentru sol. Vom vedea ca dupǎ topirea acestei plapume albe, campul va fi verde ṣi mai vesel. Aprilie, luna lui Prier, chiar daca o fi de primǎvara, la noi, in Obcini, este mai ṣugubata. In 1996 a cladit un strat de 67 cm/16 aprilie, pentru ca in 2007 sa rastoarne in paharele solului 103 l/m.p. In general, luna aprilie a fost bogata in precipitatii. Oamenii nu-si fac griji. Nametii, asa cum se intampla la gospodarii locului nu i-au luat prin…surprindere. Lemnele sunt in surile din preajma, fanul de un verde sanatos il afli in fanar, iar bujarnita incǎ mai raspandeṣte izuri de godac bine afumat. Se vede cǎ la noi iarna nu lucreaza dupa grafic, vine cand vrea si pleaca atunci cảnd crede de cuviinta. Dar lasǎ in urmǎ apa si verdeata.

Prof. Aflorei Ion

Iarna in primavara

Fotografia postată de Izvoarele Sucevei, Bucovina.

Fotografia postată de Izvoarele Sucevei Bucovina.

Mai aproape de cer

Călătorul ce zăboveşte câteva ceasuri ori înnoptează în casa de sub culmea de munte trăieşte o experienţă unică, neîntâlnită în cotidianul existenţei sale. Aerul ozonat îi încarcă plămânii, iar briza nocturnă cu miros de răşină îi dă o stare de beatitudine.

Izvoarele Sucevei _ mai aproape de cer

Grăbiţii nu înţeleg nimic din traiul munteanului singuratic; mulţi nu văd şi n-aud simfonia pădurii din acest adevărat “colţ de RAI” în care ierburile înalte ale fâneţelor sunt smălţuite cu margarete, parfumaşi şi sânziene. Spre miazăzi, peste şeaua Zubrâu, poţi admira chelia muntelui.

Lucina, cu pajişti sclipind în soare, deasupra pădurii, ca fruntea îngândurată a unui bătrân înţelept. Un astfel de înţelept şi un harnic muntean este Mihailo, care, la cele 84 de veri, de sub vârful Bobeicii coboară zilnic, la crăpatul zorilor, cu două bidoane de lapte în spate, distanţă de peste un kilometru pentru a-şi împlini menirea de crescător şi iubitor de animale. El urcă Golgota, cum îi place să–i spună muntelui sub care şi-a cladit casa, aşteptând să-i fie răsplătită munca. Bătrânul Mihailo, scrutând zările prin fereastra odăii, aşteapta, poate o zări pe vreuna din fete (că doar trei are), ce să-i întoarcă pologul proaspat cosit. Nici o nădejde, zările-s limpezi, iar muncile dau năvală şi-l scot din casă în căldura lui Cuptor. Deschide geamul şi arcuieşte acul vechiului pik-up de muzeu pentru a o asculta pe Vicoveanca. Se vede cât de mult îi place bătrânului Bucovina; o iubeşte ca pe ibovnica tinereţii! Zbârnâitul telefonului îl smulge din reverie şi Oana, nepoata, studentă în capitală, îi dă semnal că va veni la un grătar împreună cu gaşca, iar el care aştepta forţă de muncă la făcutul fânului se bucură că paşi tineri vor urca sub streaşina pădurii şi a bătrânei lui case. Nu-i bai, mai poate la coasă, ba chiar e-n fruntea tinerilor ce preferă coarnele motocositoarelor şi culesul hribilor din răcoarea pădurii, aducători de venituri mai lesnicioase.

Bătrânul Mihailo soarbe din licoarea trandafirie a lui Bachus şi gândeşte cu voce tare la iubirea tinereţii sale, Odochia, care la cei 79 de ani cât numără, albită la tâmple şi îndoită de povara vârstei, aleargă aproape ca-n tinereţe. Acum e pe claie, călcând chibzuit fânul, acum e în grădina din faţa casei, mângâind şi plivind legumele, acum e în bucătărie, pregătind masa de prânz. Te-ntrebi de unde atâta forţă! Muntele ascunde şi apără oameni cu calităţi deosebite, iar ei îl iubesc ca pe bunul cel mai de preţ. Nu l-ar părăsi pentru nimic în lume; rădăcinile lor sunt prinse sub lespezile lui de piatră.

Izvoarele Sucevei Vedere spre Bobeica

În zi de sărbătoare, Mihailo înhamă caii mărunţi şi iuţi şi, împreună cu Odochia lui dragă, coboară-n sat, părăsind pentru câteva ceasuri Golgota Bobeicii. Trece pe la casele fetelor, ca pe la gazde de seamă, apoi, în zgomotul cârciumioarei de la margiea drumului, dezbate chestiuni arzătoare cu neînţelegerea dintre Bălcescu şi Tehnicianu în prim plan. Nemulţumit că nu rezolvă nimic şi că întunericul învăluie împrejurimile îşi ia băbuţa, urcă-n faetonul de UE şi se îndreaptă spre muntele care este tot mai înalt şi muncile tot mai grele. În urmă-i cerul se acoperă cu nori plumburii şi coboară peste dealuri şi văi, peste molidişuri şi fâneţe, peste ape şi oameni. Parcă ceru-i mai aproape. Începe o ploaie liniştită şi binefacătoare ce revigorează iarba cu mirosuri ademenitoare dinspre Golgota bătrânului Mihailo, de sub culmea împădurită a muntelui.

 

prof. Aflorei Ion (articol 2007)

Echipa @  Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu

LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA