Pe drumul tătarilor

Se consemnează că, la 1241, tătarii au trecut munţii la Rodna în numai 3-4 zile, ceea ce înseamnă că drumurile erau bine întreţinute şi intens folosite (I. Iosep, 1987).

Este posibil ca tătarii să fi folosit în zonă două căi: valea Brodinei şi, peste pasul Tăşuleţ, spre Moldova Suliţa, iar de aici, peste Tătarca, spre Valea Cârlibabei; a doua cale, pe valea Brodinei, peste pasul Pohoniş, Izvoarele Sucevei, şi, mai departe, peste pasul Bobeica, spre valea Cârlibabei. Toponimele Tătarca, Tătărcuţa, Bâtca Tătărcii sunt frecvente în zonă şi atestă trecerea tătarilor pe aici.

Am făcut această scurtă introducere pentru că profesorii de geografie din zona de munte, Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, întruniţi în cercul pedagogic semestrial, sub comenduirea dlui prof. Nicolae Dincă, au luat-o la pas pe urmele tătarilor… N-am găsit urmă sau pingică de tătar (probabil, la acea vreme nu aveau… pingele), dar, în schimb, am aflat exemplare de strugurele ursului.

Rezervaţia Strugurele ursului este situată în sud-vestul satului Benia, pe versantul muntelui Răchitişul Mare, între pâraiele Tătarca Mare şi Tătarca Mică, aproape de confluenţa lor cu Dârmoxa. Strugurele ursului (Arctosta-phyllos uwa-ursi), relict glaciar, este un subarbust care coabitează cu afinul şi merişorul într-o pădure de pin, molid şi mesteacăn. Este un element boreal circumpolar. Rezervaţia se desfăşoară între 1000 şi 1260 m altitudine şi ocupă 96 ha. Substratul geologic este reprezentat de serpentinite şi peridotite, dar şi de calcare şi dolomite mezozoice. Traian Ştefureac (citat de T. G. Seghedin, 1983) deosebeşte două subasociaţii: una pe roci serpentinice, pe care vegetează şi perişorul (Pirola rotundifolia), feriguţa (Asplenium cuneifolium), trestia de câmp (Calamagrostis arundinacea), horşti (Luzula luzuloides), muşchi şi licheni (Cladonia rangiferina), şi alta pe dolomite calcaroase, care mai include endemismul Melampyrum saxosum, planta de stâncării Libanotis montana, muşchiul Homalothecium sericeum şi diverse specii însoţitoare. Alături de strugurele ursului, se dezvoltă curechii de munte (Ligularia sibirica), cu flori galbene şi talie înaltă.

Gazda, deosebit de primitoare, prof. Gabriela Cheşcu, de la Şcoala Gimnazială Breaza, ne-a oferit un evantai de informaţii.

De la dl prof. N. Dincă am aflat că, deşi avem de-a face cu un peisaj echilibrat, totuşi, exemplarele de strugurele ursului s-au împuţinat semnificativ. Pentru binefacerile sale terapeutice, mai cu seamă pentru boli de rinichi, a fost smuls fără milă. Păcat! Una peste alta, ieşirea profesorilor de geografie din sălile de clasă este de bun augur. Să ieşim în orizontul local, un adevărat laborator al ştiinţelor geografice. Folosiţi-l şi exploataţi-l. Nu vă costă nimic. Câştigul este enorm. Să ne vedem cu bine în orizontul local!

 

prof. Aflorei Ion

Echipa @ Izvoarele Sucevei Bucovina

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA
Reclame

„Sărbătoarea limbii materne”

…un sat din inima Bucovinei şi de la margine de ţară (dar şi din miezul ei), cu o viaţă doar aparent liniştită pentru că, în fapt, ea poartă pecetea unei anume asprimi, a unei tradiţii adânci, dar şi a tumultului ultimelor vremi…

Izvoarele Sucevei

De data aceasta, concursul naţional „Sărbătoarea limbii materne” a fost găzduit de Şcoala Gimnazială Moldova-Suliţa, prin grija doamnei directoare, prof. Maria Diaconescu, a IŞJ Suceava şi UUR Suceava, în parteneriat cu Consulatul General al Ucrainei la Suceava care au asigurat reuşita manifestării. O manifestare de excepţie care a adunat în acest căuş de munte copii şi dascăli din mai multe şcoli, şcoli în care se promovează limba maternă (ucraineană), adică cea învăţată de la mama, limbă pe care noi avem datoria s-o ducem mai departe, indiferent unde ne-am afla. Coordonatori de proiect: prof. Ştiubianu Anca şi Grigoriciuc Lăcrămioara.

Alocuţiunile de la începutul sărbătorii au pledat pentru susţinerea limbii materne, pentru păstrarea ei şi pentru a duce mai departe portul popular. „Cine lasă limba în uitare, acela în suflet piatră are” – am reţinut de la un vorbitor. „Promovarea limbii materne este o prioritate, conservarea specificului etnic şi cultural” ar putea fi deviza acestei activităţi. Pentru că avem copii talentaţi, iar ei trebuie să ducă dincolo de dealuri făclia tradiţiilor noastre. „Fiecare popor are limba sa”, pe care noi trebuie să o respectăm.

Copiii şi-au prezentat costumele populare, aşa cum le-au preluat de la strămoşi, care parcă se confundă cu fâneaţa multicoloră din miez de vară. Portul popular, „o zămislire a oamenilor de aici, care se recunosc după el oriunde s-ar duce” (T. Bănăţeanu, 1975) a impresionat asistenţa. Portul popular prezentat de copii a constituit un moment deosebit al întâlnirii: „Decorul de pe cămăşile huţule pare dăltuit”.

O za, una după alta dau un lanţ trainic. Un lanţ al veşniciei şi al melodiei. Pentru că Huţulca, un dans vioi şi vesel, săltat, a fost prezentat cu dibăcie de elevi.

Premierea copiilor, în aplauzele asistenţei, a însemnat o sumedenie de diplome şi cărţi care au răsplătit munca lor şi a dascălilor care i-au îndrumat. Să trăiască limba maternă, să ne îngrijim de ea, oricare ar fi ea, s-o păstrăm nealterată şi să-i asigurăm veşnicie!

prof. Aflorei Ion

© Dj-Fescu Ovidiu

 

Aflorei IOana &  Mirei Pîrvu

LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA