Boboteaza pe stil vechi

Duhul lui Dumnezeu pluteşte deasupra apelor. De Bobotează apele râului Iordan o iau spre amonte. Sfinţirea apelor, a caselor, a gospodăriilor este aşteptată de oamenii satului din acest căuş de munte cu pioşenie şi rugăciune. Aproape toţi locuitorii participă la slujba de Bobotează şi, mai apoi, la sfinţirea apei în albia Sucevei. Obârşiile Sucevei înseamnă un început. Aici, într-un spaţiu binecuvântat, se naşte râul Suceava, care avea să-şi împrăştie numele într-un ţinut întreg. Pe malul acestei ape molcome, uneori învolburată, azi acoperită cu un strat protector de gheaţă, a… răsărit Crucea de Gheaţă, împodobită frumos cu molizi. Este un fel de împreunare a cerului cu pământul.

În Ajun, gospodarii satului, uniţi în gând şi tradiţie, au ridicat Crucea de Gheaţă. În 1954, preot Mihailevschi Ion, Stasiuc Toader, Moţco Pantela, Leiba Gh. au clădit prima cruce de gheaţă după război (informaţie orală, Stasiuc Ion, pensionar tânăr… 18 ani!, născut la 29 februarie 1940). După slujba săvârşită la Biserică, alaiul se îndreaptă spre Crucea de Gheaţă. Se aude chiraleisa. Cai cu canafi şi zurgălăi încălecaţi de tineri îmbrăcaţi în straie naţionale se postează în fruntea alaiului. Corul din Câmpulung Moldovenesc, prin glasurile cristaline, parcă a făcut să se dezgheţe apele din gerul Bobotezei şi să ne umple inimile de bucurie şi frăţietate.

Pe vremuri, gheaţa se tăia cu toporul şi, mai apoi, pentru a i se da forma dorită, se folosea joagărul. Care va să zică, crucea de gheaţă are vechime în zonă. Ridicarea ei a fost întreruptă de comunişti în anumite intervale, să… nu strice apa. Crucea era împodobită cu ramuri de molid, cum, de altfel, se întâmplă şi astăzi. Apele cerului se împreunează cu cele ale pământului. Sunt momente de armonie, înălţare şi mulţumire.

Ajunul Bobotezei înseamnă post şi rugăciune. Se pregăteşte masa, ca la Crăciun, cu bucate de post: hribi, mazăre, cartofi, bob, sarmale, grâu, vin şi altele. Preotul paroh Valentin Petru Ardelean trece pragul fiecărei gospodării şi aduce aghiazma mare, care este o binecuvântare pentru toată suflarea satului, aghiazmă care trebuie luată 8 zile la rând pe nemâncate. Cu ani în urmă, gospodina aşeza pe crucea preotului un fuior de in sau cânepă (Povismo). În straie tradiţionale, la slujba de sfinţire participă şi tineri călăreţi.

Majoritatea covârşitoare a populaţiei este de sorginte ucrainean-huţulă, vieţuitori cu rădăcini adânc înfipte în glia satului.

Fetele care cad de Bobotează se mărită, potrivit obiceiului. N-am aflat nimic despre… cavaleri. Opt zile de la Bobotează nu se spală rufele la râu. Cu ani în urmă, rufele se spălau la râu, indiferent de anotimp. Iarna, chiar dacă temperaturile erau negative, folosind o ulcică cu apă fierbinte, femeile spălau rufele în albia râului. Pentru că a doua zi este marea sărbătoare a Sfântului Ioan, cei care poartă acest nume aflau în prag de dimineaţă, undeva la poartă, un „buhaş”, adică un brăduţ împodobit care ascundea şi un cadou, ataşat la o prăjină de 9 – 10 m, ceea ce însemna că sărbătoritul trebuia să invite vecinii, prietenii la masă şi la un păhărel de voie bună. La mulţi ani!

Şi, uite aşa, s-a încheiat ciclul sărbătorilor de iarnă, cu bună dispoziţie şi împăciuire. Şi cu poftă de muncă!

boboteaza-stil-vechi-izvoarele-sucevei-2.jpg

boboteaza-stil-vechi-izvoarele-sucevei-1

boboteaza-stil-vechi-izvoarele-sucevei-3.jpg

Prof. Aflorei Ion
Echipa: Izvoarele Sucevei Bucovina
Ioana Aflorei &  Mirei Pîrvu
LINK: https://www.facebook.com/IzvoareleSuceveiBUCOVINA
Anunțuri