Viaţa, legată cu aţă…

Izvoarele Sucevei. Meleag de istorie şi dor. De frământări şi frustrări de-a lungul veacurilor. O istorie, pe alocuri, nedreaptă. Din anii 1940 şi până-n 1948 frontiera s-a tot mutat după vrerea sovieticilor. Un ţinut cu oameni paşnici, harnici, cu pasul apăsat şi care-şi văd de treburile lor. Un sat cu o lume veche, de continuitate şi tradiţii, de înnegurări tragice în vremurile tulburi, dar şi de tradiţie senină, blândă şi caldă, când pacea se aşternea…, o lume a codrilor, a pajiştilor şi micilor ogoare (V. Tufescu, 1982). Am zăbovit pentru o clipă în pragul casei doamnei REVECA DANILAŞCIUC. Să stai la sfat cu Reveca este un adevărat privilegiu. S-a născut la 28.03.1921 la Şipotele Sucevei (azi, în Ucraina) şi s-a stabilit la Izvoarele Sucevei în anii 1944 (pentru că acolo era viaţă grea, dădeau foc la case, furau…). Provine dintr-o familie de şase copii, cu părinţi săraci, dar demni. Să vă rugaţi lui Dumnezeu, să vă purtaţi frumos şi să nu intraţi în vorbă cu oricine – a fost sfatul mamei sale, Anna, atunci când a pornit în lume.

Izvoarele Sucevei

La vârsta de 18 ani şi-a împletit sufletul şi viaţa cu Nicolae Danilaşciuc, tâmplar, om de vază în sat, şi apreciat pentru calităţile meşteşugului sau. Cânta cu vioara, la nunţi, la petreceri, dar mai sorbea şi câte un păhărel de horiucă. Împreună, au avut doi copii: unul s-a prăpădit devreme, iar celălalt şi-a făcut rosturile pe la Fălticeni, unde şi-a clădit casă şi a adus pe lume doi copii de care Reveca este tare mândră.

Am muncit mult, am lucrat pe la oamenii din sat (la fân, la cartofi, în gospodărie…), ni se destăinuie Reveca. Cu Nicolae şi-a zidit casă pe deluţul din preajma Bisericii din Deal. Nu mi-a fost uşor. Toate ţesăturile, covoarele, cusăturile care împodobesc cu gust casa sunt rodul muncii sale. Am pornit de la nimica, nici ţolul de pe pat nu l-am avut. Cel mai mult în viaţă mi-a plăcut gospodăria.

Reveca are patru clase, ştie să scrie şi să citească (şi în limba ucraineană). Daca stai la sfat cu ea, nu-ţi dai seama când zboară timpul. Te cuce-reşte. Îţi vorbeşte în versuri şi-ţi cântă în limba lui Şevcenko.

Am avut viaţă grea, dar hărnicia a învins. Până a-mi face gospodăria am lucrat pe la alte case.

Multe mai poţi afla de la doamna Reveca. Cu calm şi cu blândeţe-n glas, ca o adevărată mamă, povesteşte întruna. Se bucură enorm când cineva îi trece pragul. Acum e singură şi neputincioasă. Se deplasează sprijinindu-se de un baston lung. Îşi deapănă amintirile din scurta-i viaţă trecătoare. N-am făcut rău la nimenea. Mi-a plăcut credinţa şi m-am gândit la Dumnezeu. Mi se pare că dacă moar-tea vine, mă duc la petrecere.

Îşi aduce aminte de vremurile când ţara era cârmuită de regele Carol. Îşi aminteşte de horile din sat, de hora de la Zubrâu (o adevărata nedeie a locurilor!). Pune coasa pe-o căpciţă/Şi vino să-ţi dau guriţă.

A rămas văduvă din 1990. Deseori, sprijinită de baston, iese în pragul casei, scrutează zările, salută trecătorii, provocându-i la vorbă şi spunându-le cu blândeţe Doamne ajută!, aşteaptă pe cineva cu o găleată de apă sau un pahar de suc. Aşteaptă feciorul şi nepoţii de la Fălticeni (au şi ei griji şi necazuri). Parcă-l vede pe Nicolae cântând la vioară în ceas de seară sau trăgând la rindea din zori până-n noapte târziu…

N-are remuşcări şi este mulţumită. Ascultând-o cu emoţie, afli o undă de optimism în glasu-i…

Viaţa e legată cu aţă. Dumnezeu are grijă de cine nu se depărtează de cuvintele Sale…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s